INFORMARE
cu privire la paşii de urmat în cazul unei violenţe în familie
Violenţa în familie este incriminată prin Legea 217/2003 Republicată. În sensul prezentei legi, prin violenţa în familie înţelegem ”orice acţiune sau inacţiune intenţionatã, cu excepţia acţiunilor de autoapãrare ori de apãrare, manifestatã fizic sau verbal, sãvârşitã de cãtre un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacã ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrarã de libertate. Constituie, de asemenea, violenţã în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertãţile fundamentale.”
Membrul de familie este:
a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude;
b)soţul/soţia şi/sau fostul soţ/fosta soţie;
c) persoanele care au stabilit relaţii asemãnãtoare acelora dintre soţi sau dintre pãrinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc;
d) tutorele sau altã persoanã care exercitã în fapt ori în drept drepturile faţã de persoana copilului;
e) reprezentantul legal sau altã persoanã care îngrijeşte persoana cu boalã psihicã, dizabilitate intelectualã ori handicap fizic, cu excepţia celor care îndeplinesc aceste atribuţii în exercitarea sarcinilor profesionale.
Prin ordinul de protecţie, judecătorul poate hotărî:
- Evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
- Reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţă, atunci când victima a părăsit locuinţa;
- Limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
- Obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia, sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţă, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;
- Interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
- Interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;
- Obligarea agresorului de a preda Poliţiei armele deţinute;
- Încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora;
- Suportarea de către agresor a chiriei sau a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri ai familiei locuiesc sau urmează să locuiască;
- Obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.